Top Right Link Text
  • Completaţi formularul de mai jos şi vă vom contacta în cel mai scurt timp!
  • 10 + 15 =  

     

    Office
    Adresa:
    Str. Bd-ul Constructorilor, Nr. 20,
    Cladire Ipromet, Sector 6


    Fax: 031 10 58 154
    Tel: 0755 025 768
    Tel: 0725 155 057

     

              

Evaluarea riscurilor se realizeaza pentru fiecare loc de munca in parte, si presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat şi cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinaţiei dintre doi parametri: gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxime posibile asupra organismului uman. Se obţin astfel niveluri de risc parţiale pentru fiecare factor de risc, respectiv niveluri de risc global pentru întregul sistem analizat. In urma acestei evaluari se elaboreaza planul de prevenire si protectie.

               Punctul de plecare în optimizarea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale într-un sistem îl constituie evaluarea riscurilor din sistemul respectiv.

                Indiferent că este vorba de un loc de muncă, un atelier sau o întreprindere, o asemenea analiză permite ierarhizarea riscurilor în funcţie de dimensiunea lor şi alocarea eficientă a resurselor pentru măsurile prioritare.
               

Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat şi cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinaţiei dintre doi parametri: gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxime posibile asupra organismului uman. Se obţin astfel niveluri de risc parţiale pentru fiecare factor de risc, respectiv niveluri de risc global pentru întregul sistem analizat.

                Acest principiu de evaluare a riscurilor este inclus deja în standardele europene (CEI 812/85, respectiv EN 292-1/1991, EN 1050/96) şi stă la baza diferitelor metode cu aplicabilitate practică. Astfel, SR EN 292-1/1996, preluat în România după standardul european amintit, în capitolul 6 precizează că „factorii ce trebuie luaţi în considerare la evaluarea riscului sunt probabilitatea producerii unei leziuni sau afectări a sănătăţii şi gravitatea maximă previzibilă a leziunii sau afectării sănătăţii”.
               

               Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă conţine următoarele prevederi care vizează obligativitatea evaluării riscurilor:

·         angajatorul are obligaţia„să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă” (art. 7, alin. 4, lit. a);
·         angajatorul are obligaţia „să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice” (art. 12, alin. 1, lit. a).
               De asemenea, prin prevederile art. 13, lit. b, Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă stabileşte faptul că, pentru asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au obligaţia „să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii”.
               În conformitate cu prevederile art. 15, alin. 1, pct. 1 din H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, prima dintre activităţile de prevenire şi protecţie desfăşurate în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii este reprezentată de „identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/echipamente de muncă şi mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru”.Pentru facilitarea îndeplinirii obligaţiilor legale ale angajatorilor în domeniul evaluării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională au fost concepute şi sunt utilizate în prezent un număr relativ mare de metode.
                Din multitudinea de metode utilizate pe plan mondial şi naţional pentru evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională, în cadrul acestei lucrări s-a optat pentru utilizarea metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. Bucureşti. Această metodă a fost avizată de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale în anul 1993, reavizată în 1996, editată în 1998 şi reeditată în 2002.
                Metoda elaborată de I.N.C.D.P.M. Bucureşti face parte din categoria metodelor analitice, semicantitative şi constă, în esenţă, în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă) cu ajutorul unor liste de control prestabilite şi cuantificarea dimensiunii riscului pentru fiecare factor de risc în parte, pe baza combinaţiei dintre gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxime previzibile. Nivelul de risc global, pe loc de muncă, se determină ca medie ponderată a nivelurilor de risc parţiale, astfel încât compensările să fie minime. Nivelul de securitate rezultă indirect, fiind invers proporţional cu nivelul de risc.
                Aplicarea metodei se finalizează cu două documente centralizatoare pentru fiecare loc de muncă: fişa de evaluare a riscurilor şi fişa de măsuri propuse. În prima fişă se înscriu factorii de risc identificaţi, parametrii de cuantificare ai acestora, consecinţa maximă previzibilă, clasele de gravitate şi frecvenţă, nivelul de risc pentru fiecare factor de risc în parte şi nivelul de risc global pe loc de muncă. Fişa a doua conţine măsurile tehnice şi organizatorice necesare pentru combaterea acţiunii fiecărui factor de risc de la locul de muncă evaluat, ierarhizate în funcţie de nivelurile de risc, începând cu nivelurile foarte mari (7, 6, 5, 4,3,2,1). 


Intocmirea unui dosar care va cuprinde in conformitate cu legislatia in vigoare mai multe documente, respectiv:
• decizii de organizarea activitatii de securitate si sanatate in munca pe locurile de munca;
• normative de acordare a echipamentelor individuale de protectie si lucru precum si de materiale igienico-sanitare;
• evidentierea zonelor cu pericol grav si iminent de accidentare (inclusiv semnalizare);
• tematici pentru toate fazele de instruire a angajatilor (LA ANGAJARE SI PERIODICA);
• instructiuni specifice de protectia muncii pentru fiecare loc de munca sau activitate;
• regulamentul de ordine interioara, inclusiv obligatia de a cunoaste si de a respecta instructiunile de sanatate si securitate in munca;
• fisa postului pentru angajati, cu modul de insusire a cunostintelor si de respectare a masurilor protectia muncii;